Carnivalesque

Sunt

zile în care nu porţi cercei, dar eşti paranoică

zile în care îţi ard coapsele de dorinţă,

zile în care nu cumperi nimic…

zile în care priveşti cerul şi-ai vrea să strigi “Facă-se voia Ta!”, dar n-o faci şi te cuprinde aproape imediat un puternic sentiment de neputinţă

zile în care pereţii voştri, ibricul de lângă pat şi ansele nefolosite te cunosc mai bine decât el,

zile care au început ambiguu la trei dimineața venind pe jos din South Ealing, cu urechile țiuind, ochii roșii și mai trează ca niciodată. În jur, pustiu. În tine, zgomot. Ai reuşit, ai prieteni buni, acum hai să mergem acasă.

zile în care vocile repetă, batjocoritoare,”e prea târziu pentru tine” iar tu trebuie să asculţi şi să taci

zile în care primeşti telefoane cu număr ascuns şi nu răspunzi; poate fi el, celălalt, sau poliţistul

Sunt zile în care, când vine vorba de scris sau de tine, nu-ţi iese niciodată din prima sau din a doua, nici măcar din a zecea. Ștergi, rescrii, iar ștergi, iar rescrii. Atâta eşti. Şi atâta poţi. Iar dacă nu le place, să nu te citească…

Sunt zile din care aţi rămas doar voi şi câteva jocuri de cuvinte. Băi și cât aţi mai râs după un pahar de Zifandrel și trei fumuri…tort, dulciuri și greață. Redbull și vodcă. Inside jokes. Și din mijlocul lucrurilor, spre dimineaşă, observai cum totul devenise încet ”al vostru”: filmele voastre, glumele voastre, certurile voastre, nereușitele voastre. Amintirile voastre. Fotografiile voastre. Poveștile voastre. Compartimentele de tren în care aţi dormit chirciţi de la Mediaș la București. Mai ții minte când-urile voastre. Şi două corpuri fireşti, zăcând unul lângă celălalt, după sex, pe lumină, doar în chiloţi. Ce goi şi tineri eraţi…

Snt zile în care te trezeşti târziu din nopţi cu vise complexe, incomplete în care Îngerul se apropie de tine cu mâna întinsă. Știi că e caldă fără a-l fi atins, știi că e îngerul tău fără să-l mai fi întâlnit în vis sau aievea. Şi ştii că mai urmează ceva… Îţi întinde o cutiuţă din lemn parfumat, cu doi ochi înăuntru, deschişi, rotunzi, pereche. Şi cei mai frumoşi ochi pe care i-ai văzut vreodată. Îi mulţumeşti, deşi nu înţelegi imediat ce înseamnă gestul lui. Îngerul pleacă apoi topindu-se în depărtare, în locul lui apari şi rămâi tu.

Zile cu Smörgåsborduri încluse în prețul camerei de hotel.

Sunt zile impare…

Zile în care nici nu contează dacă fetele de nouășpe ani se fut mai bine și mai puțin inhibat decât tine

Zile în care, prin faţa ta, se perindă pseudo-oameni și trebuie să-i tratezi ca atare

Zile în care eşti al naibii de mândră de tine.

Zile în care bei o gură mare de apă sau de Sangria şi simți şi vezi lumină, auzi greieri și hămăit de câni şi-ai flashbackuri cu Sneaker Pimps la o petrecere undeva, prin Iancului în primul an de facultate și Purulent Excretor la Bușteni, cu prietenii lui Ștefan. Și cum să nu-ţi aduci aminte de Kaaza, de Snorki24 care-ţi trimisese Transfatty Acid, remixul Kruder and Dorfmeister? Și de ce-ţi aduci aminte de chestiile astea acum, în penultima zi?

Și zile-n care, dacă-ţi cere, dansezi în timp ce te uiţi într-o parte asculţi rămâi potriveşti ceasul pui două ouă la fiert despici firul în patru așa ai ajuns…dacă ai şti cum să-l iei, mâinile lui s-ar agăța cu disperare de tot ce ești tu şi dacă l-ai lăsa, şi-aș pierde și mințile în mâinile tale…

Zile în care Cerul priveşte spre noi şi răspunde “Ba nu, facă-se voia voastră!” şi-atunci intră în scenă Oraşul: prin faţa ta se perindă un cap de ngresă ca o operă de artă, cu păr lung şi împletit în zeci, sute de codiţe. Desenatorul de Chipuri. Dali ascuns într-o pictură suprarealistă cu un nume prea lung, în ”Arta pârțului”, în bijuteriile cu buze și dinți, cu cranii și cuarț mov, într-un citat despre genialitate. Excepţiile lui Mugler miros puternic pe pielea arăboaicelor. O iubită cu păr blond; iubita cuiva. Poeți englezi ai secolului trecut, nomazi cu piele albă și ruxace pline-ochi de ierburi halucinogene, piei roșii cu pene de vulture și turcoaze în păr, tinere oacheșe cu cercel în limbă, arlechini triști, compozitori depresivi care compun numai în game minore, concubine, concubini şi javre de oameni, copii care duc miei albi în brațe, sculptori fără nume care dau viață statuilor impasibile din alabastru, antichriști cu chipuri frumoase, anarhişti care scandează în Piaţă “Să se facă dreptate!”, fotografi care surprind momente importante, purtători de lozinci inteligente, prezentatori TV care satirizează societatea asta putredă, timpul e ambidextru, zidurile se clatină, porțile se deschid singure. Iar tu duci vata de zahăr la gură întotdeauna cu mâna stângă…Acum poate începe Carnavalul!