Alb-Negru

Pe noi nu ne-a învățat nimeni cum, cât și de ce se iubește

Așa că de fiecare dată am iubit ochiometric

Angoasat

Primitiv

Antitetic

Denaturat

și tot cam de fiecare dată, iubind, am calculat greșit proporțiile,

 distanțele, spațiile,

așa că ne-am aruncat tineri, fotogenici și orbi unii în alții

frământându-ne reciproc

necenzurându-ne

apăsând din ce în ce mai tare fără nicio precauție

rămânând, în final,

expuși

dezinformați

goi

excitați.

Habar n-aveam cât era ceasul,

Habar n-aveam ce facem,

Habar n-aveam atunci că am fi putut fi și altfel decât complexați.

Ne dezarmaserăți și ați plecat.

Vă iubeam, eram tineri, fotogenici și orbi

și, deși nu ni le-am asumat chiar pe toate,

 am continuat.

Bezmetici și urlând

v-am iubit mult timp după aceea,

pentru că nu se iubește calm și în șoaptă.

De fapt, agresiv ca atunci eu, personal, nu-mi aduc aminte s-o mai fi făcut vreodată.

V-am iubit sugestiv,

Ambulatoriu,

Exhaustiv.

Frenetic.

Nefericit

Acut.

Începuse să ne doară ca dracu’, iar voi habar n-ați avut.

V-am iubit alb-negru, subtil, hibernal, neobrăzat

și cum n-o să mai iubim niciodată.

Voi erați previzibili și dobitoci

când ne-ați pierdut definitiv,

iar iubirile definitive, iertați-ne, da’ nu se mai poartă.

 

Corset Jolidon,

Colier thrifted,

Green Eyed Kisses,