Masquewriting

Se împlinește un an de când scriu. Acum scriu, mai mult ca niciodată, de departe. Scriu ca să par profundă. Scriu prost, spre mediocru. Scriu și uneori mi-e rușine. Scriu ca să am un alibi. S-ar putea ca, la un moment dat, să aflu de ce scriu de fapt. Până atunci…scriu fie din cauza, fie pentru că. Scriu pentru că e gratis. Scriu pentru că mâinile mele sunt perfect sănătoase. Scriu, deși nu mi-a cerut nimeni. Scriu pentru că așa m-am obișnuit. Scriu pe fugă. Scriu pentru că ziua e cu o oră mai lungă. Scriu pentru că n-am fost nicicând vreo pragmatică. Scriu ca să am o scuză să fumez din ce în ce mai mult, scriu pentru că, în definitiv, sunt dependentă. Scriu, neștiind dacă are rost. Scriu încă stângaci. Scriu ca și cum i-ar păsa cuiva. Scriu pentru că e la modă. Scriu urât, cu codițele literelor în jos. Scriu ostentativ, cu obstinație. Totuși, nu scriu ostentativ. Scriu pentru ca imediat apoi să mă răzgândesc și să o iau de la capăt. Scriu în metrou, pe stradă, așteptând – scriu în fiecare zi, ca și cum ar fi un tabiet. Scriu pentru că nu știu să fac nimic. Scriu cu nesaț. Scriu degeaba. Am început să scriu ca urmare a unui pariu cu mine însămi – pe care l-am pierdut. Scriu pur și simplu. Scriu dezordonat. Scriu – și pare că mă laud cu asta. Scriu preferențial. Scriu de curiozitate. De obicei, scriu exagerând cu enumerările și repetițiile. Scriu din lipsă de ocupație. Scriu foarte mult despre mine. Scriu, ca mulți alții. Scriu – așa, și?

Scriu ca să rămân. Scriu,  în loc să trăiesc. Scriu când mă simt copleșită. Ne prefacem amândoi: eu că nu scriu pentru tine, tu că nu citești. Scriu ca să mă vindec. Scriu ca și cum aș avea cea mai vagă idee. Scriu pentru că sunt vie și uneori sunt vie pentru că scriu. Scriu pentru că nu știu cum altfel să-ți spun ce mă doare. Scriu pentru că mi s-a spus că nu pot. Când scriu, sunt puternică. Scriu pentru că, în sfîrșit, am răbdare. Scriu, iar tu ai acum un avantaj asupra mea. Scriu ca să fiu mai puțin singură, scriu de teamă. Scriu de câte ori îmi vine să urlu și nu e nimeni care să mă audă. Scriu și asta mă leagă, cumva de tine. Scriu pentru că tu nu mă înțelegi. Scriu când nu știu ce simt. Scriu ca să știi ce mi se întâmplă. Scriu ca să nu pot uita și ca să nu mai fie niciodată nevoie să-mi amintesc. Scriu pentru că nu pot să plâng. Scriu – și nu întotdeauna adevărul.  Scriu, pentru că nu mai suport zgomotul. Scriu pentru că îmi plac disecțiile. Scriu, pentru că la început mi s-a părut simplu. Scriu, neștiind. Scriu ca să mă găsești mai repede. Scriu furibund. Scriu pentru că nu mai e suficient timp pentru altceva. Scriu ca să găsesc drumul înapoi, către casă. De la o vreme, scriu cu bucăți din mine în loc de cuvinte. Scriu pentru că, în realitate, nu știu să spun „Te iubesc”. Scriu ca să mă vezi. Scriu pentru că îmi place să apar în fotografii. Scriu de lașă ce sunt.

 

Scriu și îmbătrânesc simultan. Scriu și poate așa Vocile o să amuțească înainte să fie prea târziu. Scriu ca și cum ar fi ultimul lucru pe care îl fac. Scriu cu disperarea celui care știe că nu a lăsat nimic important în urmă. Scriu, pentru că nu știu ce altceva m-ar mai putea salva. Scriu pentru când n-o să mai pot. Scriu pentru când o să am nevoie de ajutor. Scriu, scriu, scriu, sperând că așa vor începe să cadă măștile, una câte una. Scriu ca să aflăm amândoi cine sunt, de fapt. Scriu când nu mai e nimic de făcut.

Oricum, scriu mai bine decât acum un an.

 

Rochie dantelă, thrifted

Breloc alb, blană naturală

Mască venețiană, hand adorned

Corset roz, ASOS

 

Green Eyed Kisses,