Visase dintotdeauna să poarte o rochie de culoarea Soarelui-copil, de un galben molcuț, cu zvâgniri aurii. O rochie pe care să i-o croiască bunica ei, cu mâinile ei zbârcite, dar încă atât de pline de vise – și toate pentru ea. Cea mai mare dorință a ei era să o vadă măritată, la casa ei, cu un bărbat cu suflet bun, care să-i fie devotat și care să o iubească mai presus de orice. Îi spusese să nu caute bărbați bogați, ci cu suflet. De atât ar fi fost nevoie și împreună ar fi construit tot restul.
Își imaginase uneori că strânge tare, la piept, rochia de culoarea Soarelui-copil și că se întoarce, pe rând, în fiecare din trecuturile despre care bunica îi povestise. Ar fi văzut-o întâi copil, râzând și jucându-se împreună cu cei șase frați ai ei pe moșie, elevă la pension învățând croitorie, bune maniere și limba franceză, apoi pierzând totul în război și devenind o simplă refugiată și, în cele din urmă, luând-o de la capăt și cunoscându-l pe bunicul, aducând pe lume o fetiță înțeleaptă și frumoasă – pe mama ei.
Câteodată aproape că se vedea îmbrăcând-o și luminându-i-se pe rând pielea, ochii, părul, visele, auzea vocea bunicii cântându-i, așa cum făcea atunci când o vedea supărată, tristă, neînțeleasă, sau când o strângea pur și simplu la pieptu-i dogorind de blândețe și infinită iubire.
Dar bunica era tare bătrână și, într-o primăvară, buzele îi amuțiră încet și toate melodiile rămaseră prinse înăuntrul ei pentru totdeauna, iar casa ei – singură și tristă, cu mobilele scârțâind dureros, a pustiu.
Doar unul din dulapuri, cel în care bunica păstrase toată zestrea ei, scârțâia diferit, ca un glas de femeie. Acolo, pe un umeraș, o rochie de culoarea Soarelui-copil cu zvâgniri aurii își chema, cântând cu vocea bunicii, viitorul.
Rochie H&M (old)
Pantofi albaștri, piele întoarsă, Baldinini
Geantă catifea grena, Meli Melo
Bolero voal River Island
Colier vintage
Green Eyed Kisses,
Error: No posts found. Make sure this account has posts available on instagram.com.