Start Wearing Purple!

Fusese întotdeauna un copil APROAPE cuminte; cel puțin așa ar fi răspuns, după îndelungi introspecții, cuiva care ar fi întrebat ce-și amintește din copilărie. Ar fi închis ochii și ar fi început să-și cheme pe rând amintirile ca pe cățelandri sălbăticiți, la mângâiat. Ele s-ar fi apropiat încet, circumspecte, amușinând, apoi ar fi dat buzna toate odată, gălăgioase, gudurându-i-se la picioarele și dând vesele din coadă. Ar fi chicotit sau ar fi oftat adânc din când în când rememorând  năzbâtii vechi, despre care părinții aflaseră, despre care ei nu aveau să știe niciodată, sau despre care părinții nu i-ar fi spus niciodată că știau demult.

Pe de altă parte însă, cunoscuse copii care creaseră mult mai multe probleme familiilor lor, care fuseseră mici rebeli dintotdeauna și care, de-a lungul timpului, îi lăsaseră pe părinți cu mult mai multe nefericiri decât câteva ceșcuțe din setul cel bun făcut cadou de bunici la nuntă care pe cuvânt că s-au spart singure, câteva ore de meditații la filosofie transformate în mod misterios în plimbări prin București, sau câteva jumătăți, poate sferturi de adevăruri care-i scăpau printre dinți destul de des, dar  din greșeală și pe negândite, laolaltă cu un tumult de cuvinte oarecare.

Așadar, avea un portofoliu suficient de mare de năzbâtii încât să aibă ce povesti, dar lipsit de greșeli iremediabile încât să-și plece privirile în fața celor ale părinților săi.

Așa îi plăcea să creadă, cel puțin.

Și totuși, faptul că fusese un copil APROAPE cuminte îi crea o neliniște inexplicabilă. Mediocritatea copilăriei pe care o trăise i se transforma, încet încet în obsesie.

Simțea că ar fi fost foarte simplu să înnebunească tot gândindu-se la asta. Și  mai simțea că trebuie să trăiască. Acum. Puternic. Cu disperare. Cu contuzii și oase rupte. Cu traume și perfuzii. Cu urlet. Cu tot sângele. Cu ochii, cu părul, cu toată pielea și cu mușchii. Cu moartea așteptând după colț.

Trebuia să trăiască pentru toți anii în care APROAPE a existat.

Atunci a avut pentru prima dată conștiința ființei sale. S-a îmbrăcat și a ieșit.

Povestea ar fi putut lua cine știe ce altă turnură, însă el, tocmai atunci, s-a întors către stânga și a văzut-o pe ea. Ar fi fost imposibil să n-o remarci, cu toate contrastele, mărgelele și bulinele care o compuneau în ziua aceea.

El n-a putut uita niciodată nuanța aceea de mov, iar ea păstrează și acum cămașa și o mai scoate câteodată din dulap, o privește, apoi o apropie de piept și rămâne mult timp așa, chemându-și cu ochii închiși amintirile la mângâiat, ca pe cățelandri. Iar ele se apropie încet, circumspecte…
Fustă albă cu buline, plisată, thrifted
Cămașă mauve, Asos
Colier mint green, no name
Plic roșu, lac, no name
Pantofi roșii, piele, no name
Green Eyed Kisses,