Sabbatical No.1

Miros de săli vechi de teatru și anticariate, clădiri vechi și umede peste care s-a depus un strat de mușchi, putregai sau iederă, cărți poștale și fotografii uzate, boțite, dar păstrate cu sfințenie de bunica, felinare luminând discret străduțe înguste, pavate cu piatră cubică și traversate de umbre de pași repezi, muzee adăpostind istorie și dovezi palpabile ale existenței strămoșilor noștri, tropot de cai și scârțâit al roților trăsurilor, rochii cu crinolină și funde mari, ferestre înalte, cu rame din lemn scorojit și perdele din dantelă care din când în când descoperă un cap încununat de alb și o lustră prăfuită luminând gălbui cămăruța, toate acestea mi s-au impregnat în simțuri vizitând întâia oară Sibiul și, de atunci, le port alături de obișnuințe, ticuri, doruri, nimicuri cotidiene, sfârșituri de an, de ce-uri, crize de isterie, poticniri, strănuturi, gafe, întârzieri, reguli, nepăsări.

Iarna devine un tărâm de basm atunci când începe să se lase liniștea și ninge cu fulgi mari, bogați, peste căsuțele cu hornuri fumegând și când, zgribulit de frig și înfometat, stai la coadă la gogoși pe care le înfuleci apoi cu toată ființa.

Iar vara e atât de plăcut să visezi plimbându-te și să te plimbi visând, să nu te mai saturi uitându-te la case, la florile de la ferestre, la magazinele second-hand sau la cele cu produse hand-made, la porumbei – în timp ce mănânci o înghețată cu cât de multe cupe vrei tu – să treci de zeci de ori prin același loc, să faci zeci, sute de poze aceleiași străduțe, din toate unghiurile posibile, ca și cum ai încerca să aduci cu tine, acasă, Sibiul și să-l așezi undeva, lângă icoane, acolo unde îl simți pe Dumnezeu cel mai aproape.
Ajuns aici primăvara sau toamna, te-ai putea cocoța în cel mai înalt turn pentru imaginea de ansamblu a orașului, ca apoi să cobori și să iei la pas fiecare străduță.

Te-ai putea strecura apoi prin curțile interioare ale caselor și ai surprinde frânturi de conversații propagându-se de după ușile de lemn, în timp ce cineva ar trânti o tigaie pe aragaz, ar deschide o fereastră veche care ar scârțâi scurt și dureros, iar altcineva ar tuși sec, tabacic, ar umbla în sertarul cu furculițe, linguri și cutite și ar căuta din ce în ce mai nervos ceva…la un moment dat o pisică ar apărea elegantă de undeva și, deși cu ochii mijiti de somn, ar începe să miorlăie catifelat și să ți se întindă leneș la picioare urmărindu-ți curioasă fiecare gest până când s-ar plictisi și s-ar îndepărta agale, căscând…

Și chiar dacă nu ai rezona cu niciuna din variantele de mai sus, ți-ai dori cu siguranță să ajungi la Sibiu Jazz Festival, pentru că ai ști că ceva s-ar schimba în tine după ce, deopotrivă jazzul și Sibiul ți s-ar impregna în vise, trup, gânduri, obișnuințe, doruri, nimicuri cotidiene, poticniri, sfârșituri de an, de ce-uri, mărturisiri, așteptări.

Rochie vintage, no name

Teniși Addidas

Hanorac roșu, no name

Geantă mare, Accesorize

Geantă aurie, Warehouse

Pulovăr Saint Tropez

Bluză neagră, franjuri, no name

Șal beige, no name

Umbrelă buline, no name
GreenEyed Kisses,