Paparudă

Deocamdată, ceasornicul vechi, din turn, e defect –

În realitate, e mult mai devreme decât arată

În Cetate miroase a cafea, a pâine pe vatră și-a găinaț,

semn că începe forfota

într-o curte interioară, în antiteză cu verdele și albul din jur,

a înflorit peste noapte,

benevol,

o mușcată.

N-a mai plouat de mult. Diseară o să plouă –

presimt.

Orașul e uscat, are nevoie de apă.

La etajul întâi e o fereastră deschisă și cineva vorbește la telefon despre mersul trenurilor și gătește în același timp (mare greșeală!!);

marțea viitoare, pe seară, așteaptă niște rude

de la Galați.

Îi recită interlocutorului o listă cu lucruri de făcut până atunci:

pe unde să-i ducă, ce să le gătească, ce așternuturi să înfețe, cui naiba să ceară niște bani împrumut.

Discuția se prelungește, probabil că vocea de la capătul celălalt se plânge de dureri de genunchi,

pentru că i se recomandă frecții, cataplasme cu sare amară și multă odihnă.

Conversația încetează brusc abia după ce, la ambele capete ale firului, pe foc, s-a ars mâncarea.

La etajul întâi, pe fereastra deschisă iese mult fum dintr-o dată și din casă se răspândește un miros de ceapă prăjită.

Diseară o să plouă, ascultați ce vă spun.

Au adus marfă în second-handuri

O scot din saci, o scutură de praf și o așează pe umerașe

”Am adus marfă. Femei, bărbați, copii, gravide, jucării. Orice 10 lei” vânzătoarea lipește semnul pe geam

două femei se și îmbulzesc înăuntru

și dispar

miroase puternic a haine purtate.

Diseară vine ploaia – presimt.

Vântul alunecă printre țiglele acoperișurilor, se joacă puțin cu rochiile unor doamne în vârstă care traversează strada printr-un loc nepermis – ca să le învețe minte – și rămâne agățat de clopoțelul de deasupra ușii unui magazin de suveniruri hand-made – frumos finisate, dar scumpe al dracu!

La periferii, orașul e sărac.

în Piața Centrală au înghețată: 3 lei cupa și alegi câte vrei: fistic, pepene galben, zmeură, vanilie, nucă de cocos, ciocolată…

N-a mai plouat de câteva zile –

e músai diseară

La intrarea în Muzeul Bruckenthal se așteaptă la coadă…

E prima zi de festival.

Cu gândurile aiurea

și ochii sclipind

urmează dansul rochiei care o înfășoară fluid,

alunecând încet spre Piața Centrală.

În Sala Mare, parfum discret și-un ropot de aplauze

apoi liniște.