Vin acasă! (Și-l aduc și pe el)

 

 

Vin

alb

roșu

plec

Acasă!

la micul-dejun, Cornflake girl cu lapte proaspăt şi omletă din ouă de broască ţestoasă

o pianină

ciorbă acrită cu zeamă de varză

Trio Grigoriu

obiecte mici

remuşcări – (astăzi, bătrânii noştri cad lovindu-se la cap din ce în ce în ce mai des, Maronette nu mai există)

jucării atârnate colorat de braţele lustrei

cândva medieval, Sibiul. Şi-acolo, gogoşile cu telemea.

probleme de matematică de clasa a VIa, geometrie, unghiuri

Ioan Gyuri Pascu

pisică torcând

primăvara, muguri

secvenţe din noiembrie, iulie, august într-o ordine absolut aleatorie

turcoaz

Brumaru, cu fluturi calzi în gură

Scaunele. Rinocerii. Eu.

Luna!

Bette Midler în „Stella”

pe nisip, vara, urmele picioarelor de pescăruş

camera prin uşa căreia

pereţii mă simt şi-acum şi-ncep să dea din coadă

în dulapuri, foşnesc rochii pe care nu le-am purtat niciodată

icoanele zâmbesc, semn că mă iartă

sunt vii

şi mâinile lor se-ndreaptă spre mine

mai fierbinţi şi mai aspre decât mi le-aminteam

m-apropii

aşa cum sunt

aşa cum ştii

aşa cum pot

Dumnezeule, şi cât de dor mi-a fost de tot…

Plâng mut, disperat

plâng degeaba

cu gura deschisă şi faţa înfiptă în pernă strivesc lacrimi mai bătrâne decât mine

mai amare cu un an

iar lacrimile dor altfel

când altfel suntem şi ştim că prea multe nu se mai pot repara

în noi

când ştim că nimic nu va mai fi la fel ca în anul acela

când.

Azi vin acasă…şi-l aduc şi pe el.

De-acum

 Scaunele. Rinocerii. Eu.

Luna! – nimic

Nimic nu va mai fi la fel…