Dimineața arunca o lumină gălbuie și caldă peste tot ce se întâmplase între noi, zâmbeam, iar el mi-a spus că mai rămâne puțin să termine de schimbat niște țevi sub chiuveta din baie, să rezolve conexiunea de internet până la șase, când mă întorc acasă, să spele cuptorul, să mănânce ce-i dau, să-mi despielițeze cu răbdare de chirurg rodii, să mă înșface de mână din fața unei biciclete care vine cu viteză de pe Pitar Moș, să înceapă să-i placă fețelele de masă albe, din bumbac, cu ciucuri și Christopher Walken – dacă mie îmi plac, să-mi spună să închid ochii și să stau liniștită, el știe că într-o zi o să avem o pisică și o fetiță cu ochi rotunzi și verzi și mutrișoare caraghioase cărora o să le punem nume interschimbabile, dar numai una o să se hrăneacă cu șoareci și gâze, iar pe cealaltă o s-o purtăm pe rând la piept, într-un marsupiu și o să crească amândouă într-o casă la țară, cu cișmea, iezi cu copite moi, bostani și pomi cu flori albe
o să plutim într-o mică barjă pe canale londoneze,
o să trecem prin cartierul în care într-un apartament cu vedere spre parc locuiesc doi bătrâni; pisica doarme chiar sub balcon, toamna sub un strat gros de frunze și iarbă și ghiocei primăvara.
Când au trecut trei ani?
el a rămas și pe urmă…cu tot dinadinsul, dincolo de puterea mea de înțelegere, dincolo de lumea asta, dincolo de schimbările mele bruște de dispoziție (psihoză maniaco-depresivă, adică) cu care încă nu s-a obișnuit și de nevoia de o oarecare stabilitate, deși m-a văzut în aceeași rochie de zeci de ori și de zeci de ori în zeci de rochii diferite, beată în Vamă și vorbind mult prea tare – amețită fiind – într-o cadă dintr-o pensiune din centrul Sighișoarei, după o noapte de nesomn în gara din Mediaș și o altă noapte în frig, într-un vagon supraaglomerat dintr-un tren Cluj Napoca-București.
A așteptat și a mai rămas un timp ca să repare ce au stricat ceilalți bărbați, să mă iubească așa cum poate, să mă gâdile în tălpi până pleznesc de râs când îi întind piciorul gol, să mă privească cu subânțeles când mi se agață accidental de una din marginile rochiei prinzându-mă de șolduri și
vrând
- să inventăm și noi coregrafii impudice, agresive și ritmice ca ale africanilor Douala,
- ceva de mâncare
Și stă în fața mea și acum luminos și calm, făcându-mi cu mâna
Cînd au trecut trei ani?
.
Și a rămas…dincolo de formele ciudate ale unghiilor de la picioare
pălării
onicofagie
fotografii
”acasă” în nări, pe buze, în stomac și locul cald de sub sânul stâng care pulsează cu mii de bătăi de aripi de future pe minut,
Muze care, între noi fie vorba, nu fac o treabă prea grozavă,
alunița de pe umărul stâng, o cicatrice pe fesa dreaptă, capul în formă de ou și o chică de păr cu mai multă personalitate decât mine întreagă,
”Opere IV: Dumnezeu se uită la noi cu binoclul” Brumaru și ”Răstignirea, așa cum a văut-o Tatăl” de Dalí
Tchaikowski, Concertul pentru pian în Si bemol minor Op. 23 – începutul. Începutul…și obsesii! Obsesii! Obsesii! pentru câte ceva: japanese ice-cream mochi, chinezescul din Queensway – pe dreapta, cum mergi spre Nottig Hill Gate – Chicago blues, Bo Burnahm și bomboanele Ferrero Rocher, care dispar din cutie în mod inexplicabil două câte două
Ah, și muzica! The Lawrence Welk Show! xilofon, vibrafon, țambal, asemănări, deosebiri, tăcere! John Cage ”4:33”, Aleksandr Scriabin ”Mysterium” și mirosul subtil de parfum din sala de spectacol
chestii pe care le-am păstrat, dintre care: mustăți de pisică, pene de papagal, dinți, buricul, jurnale vechi în care scriam despre Cătălin Măruță și vocea lui Neil Sedaka – despre care atunci nu știam că e Neil Sedaka, nu știam cum arată, dar îmi imaginam că e un bărbat foarte frumos din moment ce are o voce atât de frumoasă cu care cântă ”Oh Carol” (eram foarte, FOARTE mică, știam foarte puține despre oameni și voci) și o listă cu două sute și ceva de melodii de dragoste pe care le alesesem pe sprânceană pentru „nunta din viitor, cu cine-o fi”. Pe listă erau Firehouse ”Love of a lifetime”, Elton John ”Can you feel the love tonight” și Lucki Marinescu ”Așa începe dragostea” și niște duete.
previziunile astrologice ale lui Susan Miller pentru luna viitoare
nume pe care le articulez din când în când pentru că sună bine – Tom Waits, Trintje Oosterhuis, Reggie Watts, Allan Watts, Roy Ayers, Anthony Hamlish, Gil Scott Heron, Maya Angelou, Sammy Davis Jr., Rosemary Clooney, Roman Polanski, Slick Rick, Béla Lugosi, Curtis Mayfield, Adrien Brody
Cei mai mulți vin, rămân o vreme și pleacă – el se încăpățânează să stea, dincolo de puterea mea de înțelegere, dincolo de lumea asta, dincolo de schimbările bruște de dispoziție (a se citi tulburare de personalitate borderline) cu care încă nu s-a obișnuit și de nevoia lui de o oarecare stabilitate, ne îmbrățișăm din te miri ce: e teapeutic, mi-e dor de casă, o să ne fie o.k., nu-i așa? uite ce frumos e aici, hai să mai stăm puțin, mi-e frig, ți-e lene, hai pe Tamisa, nu contează, ia-mă-n brațe, imaginându-și nu numai că o să reziste lângă mine, ci că că s-ar putea să fie și fericit (aici, câtorva feministe s-ar putea să li se ridice puțin tensiunea – și pe bună dreptate).
Se așezase și acum calm, puternic, vertical ca un leu în fața mea, ca să repare cu tot dinadinsul ce au stricat ceilalți bărbați, să mă iubească așa cum poate, dincolo de puterea mea de înțelegere, așteptând…
”Da!”
Și-a mai rămas…și acum e tot aici
Cînd au trecut trei ani?
Rochie brocart, vintage
Botine no name
Poșetă Zara
Colier, cercei no name
Green Eyed Kisses,
Error: No posts found.
Make sure this account has posts available on instagram.com.