A Whole Wor(l)d Under A Hat

Tăcere.

”Cum naiba faci tu de reușești să fii fericită oriunde?” Castane coapte, aburinde, pe care le dezghioci și le mesteci pe nerăsuflate. Dacă m-ai fi întrebat acum ceva timp, aș fi ales Insolence de la Guerlain, pentru că miroase a tei. Acum nu mai știu. Bulb e un cuvânt care mi-a plăcut întotdeauna. Sună haios și matern în același timp. Toamna asta e specială pentru mine, așa că am ales să o las pe ea să mă trăiască. Exact așa cum vrea. Dar în curând vine iarna…și nu știu cine o să trăiască pe cine. Vapoare. Și, din când în când, apusuri roz. Au început să îmbrace orașul în lumini și îngeri. ”For the girl with the beautiful eyes. Gino.” Eid Mubarak. Mi-a spus că, de fiecare dată când ascultă PYT a lui Michael Jackson, se gândește la mine și că, de acum, e cântecul meu. Rabeya. Parcă era din Malaezia, nu? Saint John’s the Baptist. Acolo, în timp ce un nene cu un nume care mi-e foarte cunoscut – Paul Joslin – tocmai începuse să cânte la orgă, ne-am regăsit. Eu, cu ceva mai multe păcate ca data trecută, iar El, exact așa cum mi-l aminteam. Mai târziu, am aflat că venise acolo doar pentru mine. Undeva, în Maida Vale probabil că există o casă cu o sufragerie decorată în stil vintage, cu ferestre care se ridică și se coboară, așa cum vezi în filmele americane vechi, perdele transparente, crem și un pervaz larg. Atât de larg, încât te poți chiar așeza pe el. Acolo, dacă îl întrebi pe el, îți va răspunde că au fost, din când în când fericiți, iar dacă o întrebi pe ea…n-o să-ți poată răspunde nimic. Ea nu mai este. Chiar pot să înțeleg de ce unii o iau razna; aici nu-ți permiți luxul de a fi slab; cu atât mai puțin labil. În mod paradoxal, da. Și nu. Mi-a gătit, ceea ce e, oricum, mai mult decât pot spune despre mine. Tată, nu-mi vine să cred că anul ăsta n-o să împodobim împreună bradul…și știi ce o să-mi mai lipsească la iarnă? Zgomotul lopeților curățând zăpada de pe aleea din fața blocului, dimineața, trezindu-mă din somn. Și voi doi… Concert Slick Rick. Brixton. 27 noiembrie. Ca de obicei, habar n-ai ce faci. Și azi plouă. Deocamdată lăsați-mă cu toții. Rizler. Cred că totul a început în Imperial Wharf, în momentul în care am ieșit pe teasă. Știi să citești printre rânduri? Băi, e mortală ciocolata cu portocale a ăstora! La mine aici e deja prea târziu pentru noi, iar la tine sunt oricum cu două ore mai mult. T.S. Elliot. E o librărie mișto în South Kensington, doar că n-apuc eu niciodată să ajung pe acolo. BBC Proms. Alo, domnu’, unde vă grăbiți așa, se poate? Ce o să zică lumea? Baz Luhrman, ”Everybody’s free to wear sunscreen”, 2:09. La mine în cameră miroase a vanilie, fum – da, bine că sunteți voi perfecți! – și oțet balsamic. Da, mamă, sunt bine, nu mai sunt răgușită, am început să mănânc sănătos și să mă odihnesc mai mult. Hai, te rog, nu-ți mai face griji. O.K.? …bengalez, ai fi zis? Nu știu tu, da’ eu vreau neapărat să văd ”American pastoral”. Sună snobbish și interesting at the same time, nu găsești? Louie? Și exact ca data trecută. Sensul e din ce în ce mai invers, înțelegi? Da, Rebel e numele lui, dar pui accentul pe a doua silabă. Cuvinte-cheie. Tu știi ce greu e să glumești în engleză și să reușești să fii și amuzant? Nu, serios, ajunge! Halal, sau peri-peri? Slam Poetry. Doamne, ce dor mi-e să o aud torcând! Insh’Allah! Patinoar în aer liber și pe urmă clătite cu ciocolată. Sau invers. Dar neapărat clătite cu ciocolată! ”Mind the gap between the train and the platform”. ”Mind your own business!” aș răspunde eu. Acuși, acuși. Cole Porter ”So in love”. 92. La mulți ani, bunico, să ne trăiești! Bunico, mă auzi? Mi-e dor de tine! nu mă mai aude… Tammy dear. Mi-e dragă, cum să n-o alint?…Păi nu voiai tu să-ți fie greu? Acum descurcă-te! Cine, eu? un fel de Guguță și prietenii săi. Spiridon Vangheli, parcă. Angelo, tu știi despre ce vorbesc. Apropo, cum se numea povestea aia cu șoricei pe care o știam amândouă? Faptul că îmi este devotat ca un câine, îl face pe el minunat, nu pe mine. Eu nu promit. Ca să știi. Ai idee de cât timp e nevoie pentru ca doi oameni să ajungă la gradul de  intimitate ca cel pe care l-am atins noi? Nu le-am mai scris de mult oamenilor ălora, sigur s-au supărat pe mine. Unde vrei să mergem azi? Mă gândeam că ai putea să mă duci undeva, pe malul Tamisei. Și să mă lași acolo. Singură. O să mă descurc. Nu te uita așa la mine, știai de la început cum sunt. Ești încăpățânată și nu-i în avantajul tău.  Mary Poppins, 1964. Are  un zâmbet cum n-am mai văzut de mult. Liane. Lianturi. Îl simt și îl cred când îmi spune că n-a mai zâmbit de mult așa. Ca și cum, de fiecare dată când se uită la mine, își amintește cum se face și numai atunci. Îl cred. Îl simt. Umezeală în Camden Town în seara asta, așa-i? Saturday Night Live. Noi și restul lumii, mai ții minte?  În definitiv, ce credeți voi că știți despre mine? Studiu. N-am mai ascultat teatru radiofonic de astă-vară, iar atunci nu mă mai opream. Extremistă ca ta-su! Hai să nu te mai porți ca o mironosiță, vrei? Altfel de halucinații. Dacă scriu Amway și atât, se numește că fac reclamă? M-am dezobișnuit de toate lucrurile astea, s-ar putea ca, la un moment dat, să-ți cer să mă reînveți. Cine sunt eu aici, de fapt? N-am niciodată la mine cuvintele potrivite atunci când vine vorba de C12 și, cu atât mai puțin, de Dana. Știți că mi-e foarte dor de voi, nu? Mi se pare că aici, în Acton, timpul trece parcă mai repede decât în Gants Hill. Se apropie de tine și îți spune ”te iubesc” crezând că dormi și nu-l auzi. Ți se face pielea de găină și ai vrea să-l iei în brațe, dar corpul nu te ascultă. Iar tu nu te întrebi de ce, așa cum ar face orice om normal. Ești absolut sigur că vrei să știi adevărul? Concert Portishead, sau mai bine mergem să vizităm Portishead?  Și acum, că mă gândesc, nici nu cred că mi-a păsat vreodată cu adevărat. Mă sufoci, nu simți? N-am aer! Ar fi fost mișto ca textul ăsta să fi avut o oarecare noimă, dar nu-ți face griji, n-are, sunt doar idei disparate. Cărămidă, trepte și felinare. Și stai, că încă n-au terminat de decorat! Nu vreau să vorbesc despre asta. Nu, nu doare, numai că deja știu că n-o să înțelegi nimic. Undeva, la mijlocul distanței dintre Rolls Royce și Underground. Bravo! I-ai păcălit pe toți că ești liberă și continui să te prefaci. Ai început să te pricepi atât de bine, încât nici tu nu-ți mai dai seama. The Dorchester. Are cineva idee ce se întâmplă de fapt? Știi ce fericită am fost azi, într-o pereche banală de blugi, un tricou și niște teniși roșii? Dar cred că trebuie să-mi iau umbrelă. Te rog, te implor, iartă-mă! Știu că o să greșesc și că abia târziu după aceea o să-mi dau seama ce am făcut. Radu Gyr. Memoralul victimelor Comunismului și nu, nu am nicio legătură de sânge cu Elisabeta Rizea. Citiți-i, totuși, povestea. Ce vină am dacă nu simt nimic? Ah, am uitat si-mi venise o idee genială! Știi ce n-am mai mâncat de mult? Tort de bezea cu ciocolată. Câteva festivaluri de jazz. Cred că aici începusem deja să fiu Frezie. ”Spune DA și vezi tu după”. Nopțile mele seamănă întrucâtva cu cele ale lui John Atkinson Grimshaw. În Piccadilly Circus, muzeul Ripley’s believe it or not. Două perne. Da, știu, mă dau cu foarte mult parfum -mi s-a mai spus. Fix în clipa asta mă gândeam la tine, mă crezi? La cinci e deja întuneric de-a binelea și ai mereu senzația că e foarte târziu. ”Dimples”.  Vizite. Și telefoane. Dar mai ales vizite. Vama aia pe care o iubeam mi se pare atât de departe acum… Mi-ar fi plăcut să fie aici, lângă mine, deși iarăși n-aș fi știut cum să mă port. Și precis aș fi zis vreo tâmpenie, la cum mă știu. Oh, Harrods! Știi că poți să scrii absolut orice-ți trece prin minte, nu? Amar, uneori. Cum naiba de nu ne-am întâlnit noi în București, vorba-aia și ne întâlnim tocmai aici? Uite, e Zaynab. De ce nu te oprești și gata? Nici acum n-am terminat ”Citadela” lui Exupery. Chiar vorbeam cu mine azi și am realizat amândouă că treizeciul ăla a declanșat ceva. Da, și mie mi-e foarte dor de ei! Nu există coincidențe. Lasă, că o să îmbătrânești și tu, ca toată lumea, stai liniștită! Mango. Fructul, nu brandul. Mai încercăm o dată? Undeva, aici, ar fi trebuit să inserez și un fincher, dar mi-a fost prea lene să gândesc până la capăt. ”People will say we’re in love” și  – ferească Dumnezeu! – ce ne-am face atunci?

Tăcere.

 

 

Rochie H&M,

Pălărie thrifted,

Pantofi Giulio,

Colier no name,

Geanta Meli Melo,

Șal no name,

Blazer vintage,

Green Eyed Kisses,