The Little Silk

Mătase…
Și totuși încă mai sunt printre noi oameni de mătase.

Oamenii aceia ca o lumină, care  fascinează pur și simplu, în urma cărora rămâi împietrit, hipnotizat, întrebându-te ce anume îi deosebește de ceilalți: privirea? eleganța cu care își poartă greutatea de pe un picior pe celălalt, de parcă ar pluti? parfumul subtil și atât de plăcut pe care il lasă în urmă? simplitatea pe care le-o descoperi în fiecare gest? îmbrăcămintea, inflexiunile vocii sau, pur și simplu bucuria de a trăi?

Oamenii de mătase pot fi săraci, bogați, înalți, scunzi, slabi, grași, fericiți sau preocupați, dar niciodată urâți sau răi, pentru că zâmbesc foarte mult și o fac cu toată ființa, din tot sufletul. E un zâmbet diferit de al celorlalți, pentru că nu ascunde nimic. E transparent și sincer și, din când în când îți este oferit sperând că vei zâmbi la râdul tău. Și un asemenea zâmbet are o forță imensă: reușește să lumineze încăperi, alțe chipuri, străzi întregi, spații largi, săli de teatru, câmpuri cu flori și, în cel mai fericit caz, vieți.

Sunt calzi, molcomi și tineri, oricare ar fi vârsta lor. Poartă întotdeauna câte un accesoriu interesant, cochet, deosebit, despre a cărui poveste, dacă-i întrebi, îți vor povesti ore întregi, iar tu nu vei ști când a trecut timpul. De fapt, orice poveste a lor e plină de tâlc, sensibilă, senină. Iar sfaturile unui om de mătase sunt oricând binevenite.

Îi vei recunoaște cu ușurință oriunde i-ai întâlni, pentru că oamenii de mătase își poartă întotdeauna cu demnitatea cu care ar purta un blazon – trecutul, iubirile pierdute, suferințele, nemulțumirile, frământările, neputințele, îmbătrânirile.

Unii dintre ei nu s-au născut, poate, oameni de mătase, ci au devenit. S-au întrebat cum, au încercat, au înțeles, au avut răbdare cu ei înșiși, cu ceilalți.

Din ce în ce mai rari, dar cu atât mai necesari, oamenii de mătase încă supraviețuiesc discuțiilor mărunte, snobismului, urletelor, vulgarităților de orice fel, acuzelor nefondate, cinismului, superficialitiății, proastei creșteri, cruzimilor, nepăsării, lipsei de valoare, mercantilismului, neimplicării, lasității, haosului timpurilor actuale. Încă pot fi auziți spunând “mulțumesc” și “te rog” cu aceeași naturalețe dintotdeauna, sau discutând aproape în șoaptă despre istorie, artă, personaje de poveste, curiozități, temeri, filosofie, acte de curaj, știință, despre frumusețea fiecărei zile, despre un film care i-a emoționat, sau purtând o dispută cu privire la cine știe ce piesă de teatru al cărei final lasă loc mai multor interpretări.
…iar drumul mătăsii merge mai departe…

Rochie mătase, no name
Pantofi albaștri, vintage, Baldinini
Clutch no name
Colier Zara
Green Eyed Kisses,