Daylight Fireworks

…sau “Povestea Celei Mai Frumoase Povești Din Lume”

A apărut pur și simplu într-o zi, din pulpița unui gând mic și puțin anemic. S-a hrănit mult timp numai cu  muguri de idei și alfabet. Era caldă, sinceră, curioasă și de o naivitate dezarmantă. Nu voia decât să crească, să afle, să vadă tot. Obișnuia să se joace întotdeauna singură, departe de celelalte povești, pentru că i se părea că sunt mult mai mari și mai frumoase decât ea. Le găsea  în mănunchi, făcând gălăgie, înconjurate de admiratori, plantând semințe de cuvinte pe întinderi mari de hârtie, construind cazemate puternice de propoziții, fraze, paragrafe și capitole, pregătind imagini spectaculoase și finaluri neașteptate. Ea nici măcar nu știa să respire singură, nici să râdă, să danseze, sau să zboare.  Îi era teamă de ea, de ele. Știa că ar fi râs, că ar fi arătat-o cu degetul, că, mai devreme sau mai târziu, aflându-i slăbiciunea, s-ar fi îndepărtat de ea. Nu înțelegea cu ce a greșit și de ce erau cu toții atât de nedrepți.

Nu era ea de vină că nu avea încă un final, că nu o învățaseră să respire singură, să râdă, să danseze, să zboare. Își petrecea tot timpul întrebându-se cine ar fi putut vreodată avea nevoie de ea, cine ar fi citit-o, cui i-ar fi păsat ce i se întâmplă, care mână s-ar fi aplecat asupra ei, răsfoind-o, care ochi și-ar fi dorit să o revadă, să o dezbrace de primul înveliș – acela superficial – și să-i simtă cu adevărat pauzele, tăcerile, semnele de întrebare, virgulele? Simțea că e o poveste mică, neimportantă, inutilă. Cuvintele care o cumpuneau erau de o banalitate cruntă, fuseseră probabil scrise de o mână lipsită de talent sau care doar mâzgălise ceva, ca să se afle-n treabă. Ar fi dat orice să fi fost compusă din cuvinte mari, cu greutate, ca ale celorlalte. Să o vadă cu toții frumoasă, să lase cu gura căscată, să inspire, să intrige, să conteze. Dumnezeule, să conteze!

Era doar o poveste ca toate poveștile, cu un început banal și niște alăturări oarecare de cuvinte. Se născuse, respirase, visase, fremătase ca o oarecare. Mai avea o singură șansă: să nu sfârșească o oarecare.  Avea nevoie de gânduri, vise, înțelesuri mari, pe care să le poată transforma într-un final extraordinar. Al ei. Voia să ardă cu toată lumina pe care o purta înăuntru, să o vadă, să o admire și să li se imprime tuturor pe retine, pe suflete, pe pământul însuși. Așa, ar fi contat; ba chiar ar fi iubit-o cu toții măcar după moarte. Și poate chiar ar fi regretat că nu au cunoscut-o cât încă era nescrisă pe de-a-ntregul și că n-au fost ei cei care au rămas nemuritori în paginile ei.

A hotărât deci să plece în căutarea finalului ei. Dar unde să-l caute? Pe cine să întrebe? Nu știa decât că trebuie să fie cel mai frumos final din lume. Și totuși…ceva lipsea. O pregătiseră încă de când era mică, spunându-i că nu există finaluri fără iubiri și nici iubiri fără finaluri. Le auzise de multe ori pe celelalte discutând despre iubiri mari, colorate sau negre pe alb, nervoase, flămânde, incerte, șocante, animalice, bătrâne, ambigue, fluorescente, amețitoare, volatile, rubensiene, despre tot felul de iubiri pe care le presau între paginile lor, uscându-le. Ea n-ar fi vrut să consume iubirile altcuiva, n-ar fi știut cum să se poarte cu ele, nu le-ar fi înțeles. Pentru a-și putea găsi un final, știa că trebuie să aprindă o iubire, a ei, cu care să se joace, pe care să o hrănească, să o urmărească în timp ce crește tot mai mare și mai frumoasă, să o învețe tot ce trebuie să știe o iubire, să o îmbrățișeze, să o înțeleagă și, în final, să o lase să ardă. Cu văpăi mari sau mici, cu zgomote asurzitoare sau pe nesimțite, cu totul sau pe jumătate, lent sau dintr-o dată. Alegerea era a ei.

Aproape găsise finalul pe care-l căuta. Cel mai frumos din lume, așa cum nu existase până atunci niciunul.

Povestea aceasta, apărută pur și simplu într-o zi, din pulpița unui gând mic și puțin anemic, continuă să se scrie, plină de iubire.

Încă nu e pregătită pentru cel mai frumos final din lume. Și nici eu, pentru că încă scriu cea mai frumoasă poveste din lume: a mea.
Rochie artificii, thrifted
Pantofi retro, no name
Curea mint green piele, vintage
Geantă roșie, no name
GreenEyed Kisses!