The Great Transparency

Încearcă să mă lași să văd prin tine. Nu mă interesează culoarea, greutatea sau forma corpului tău, cât de înalt sau de scund ești. Vreau doar să văd cum se schimbă brusc textura sângelui tău atunci când recunoști că ai greșit, că îți pare rău sau că ți-e teamă. Vreau să văd cum palpită înăuntrul tău gândurile. Vreau să nu-mi spui nimic și doar să mă lași să-ți ascult corpul. Vreau să nu mă lași niciodată să aflu ce culoare au ochii tăi. Vreau să nu știu cum se simte pielea ta. Nu asta vreau să conteze. Vreau doar să fii transparent.

Încerc să așez între noi, cât mai aproape de tine, ființa mea cu totul. Nu vreau să te întrebi dacă sunt frumoasă, dacă ți-ai fi dorit să fi fost mai înaltă, mai slabă sau blondă. Nu vreau să vezi dincoace, ci dincolo de ceea ce îți imaginezi că sunt. Vreau să simți cum uneori mi-e frică să plâng, pentru că probabil că n-aș mai putea să mă opresc și atunci râd tare și gălăgios ca un copil care abia a descoperit râsul.

Vreau să-mi citești cuvintele întipărite în carne, nu pe buze, pentru că acelea îți aparțin cu totul de la începutul lumii, ca și mine, cea care se află de cealaltă parte a lor. Vreau să mă iei în brațe și să înțelegi de ce mă doare de fiecare dată când respir, de ce mi-e imposibil să rămân, de ce corpul meu a înțeles cu mult înaintea mea că trebuie să plece. Vreau să ne explicăm unul pe celălalt, ca pe niște prcese chimice sau ca pe gramatică.

Vreau să mă memorezi ca pe o poezie pe care ai învățat-o în copilărie, pe care ai recitat-o de atâtea ori încât o cunoști deja pe dinafară, dar pe care o descoperi cu totul altfel în fiecare zi. Vreau să nu te grăbești să crezi că “știi ce a vrut să spună autorul”.

Vreau să încerci.

Vreau să mă lași să îți mângâi fiecare neliniște, fiecare rid, fiecare nesomn până când devin moi și lipsite de substanță.

Vreau ca atunci când te strig, să-mi rămână pe buze gustul pielii tale.

Vreau să aflu cine ești, știind tot ceea ce  n-o să fii niciodată.

Vreau să te las mă recompui.

Vreau să nu purtăm niciodată măști, chiar dacă rămânem fără aer.

Vreau să nu uităm niciodată tot ce credem că simțim acum.

Vreau să devenim nemuritori, chir dacă numai pentru câteva clipe.

Vreau să fim transparenți.

Rochie vintage
Furou roșu, thrifted
Balerini roșii, de lac, no name
Geanta no name
Broșă vintage
Green Eyed Kisses,