La țară

Verile la țară

scot sufletul

din lesă

   

să se mântuiască de zgaibe amoroase, insomnii și grabă

cu lapte amar de rostopască, cântec de greieri, flori de mușețel, frunze de anin alb

și ardei iute

să scuipe în sân a superstiție

să-i miroasă mâinile a pătrunjel și leuștean și gura a ceapă,

să se pârguiască încet, în grădină, cu roșiile

să îmbrace o ie autentică pe pielea goală

să mângâie crupele cailor sălbatici de pe Neajlov și să le-mpletească coama

să retrăiască primul sărut cu Răzvan

să calce-ntr-o balegă

să se sălbăticească în pădure

să culeagă muștele moarte care s-au strâns pe la geamuri

s-adulmece ploaia cu trei zile înainte

să asculte cicorile

să facă mișto de curcani

să învețe de la bătrâni despre comuniști, C.A.P.uri și colectivizare

să se spele în țărână, cu vrăbiile

să se tocmească la piață

să dea târcoale pe la cotețe, să sperie cocoșii și să adoarmă sub cloșcă

să scurme pământul de dimineață până seara dezgropând oase

să se urce cu pisicile pe casă și să nu se mai poată da jos

să-și facă vizuină în copaci

să mâne căruța

s-adune prune din pom cu hoțoaica

să aprindă câte o lumânare pentru vii și morți (Bibi, Titi, Velicu, Budeanu, Petruța, Fina mică, Tanti Mara, Nea’ Tudorel, Nea Vasile, Colibășanu, Tanti Marioara, Constanța) ca să nu se piardă încă amintirea lor

să danseze cu ielele

să folosească toporul

să deschidă fereastra ca să intre luna

să țină în palmă un boboc de rață proaspăt eclozat

pe drumul spre câmp să-și sufle cu degetele mucii

să se dea în balansoar, numărând stele

să tresară în somnul suspendat din hamac

să-și lase în iarbă învelișul, ca gândacii,

să se spele pe picioare cu apa rece de la cișmea

să ridice o sperietoare de ciori

să comploteze cu grupuri de țațe în capot și gumari pe bănci în fața porților urmărind până departe cu privirea mașinile care intră în sat

să mănânce fără nazuri leurdă, spanac și ștevie

să nu uite copilăria cu dealul ei, strada, dispensarul, școala unde a învățat tata, casa veche din chirpici și curtea plină de frunze uscate. Ochii tuturor câinilor care au lătrat pentru noi. Poarta verde, mamaie așteptându-ne ca-n totdeauna pe cealaltă parte. Și gardul din dale de piatră. Și podișca. Și nucul care făcea umbră până dincolo. Bicicleta mov, cu cinci viteze și roți dezumflate. Aragazul cu butelie, din bucătăria de vară, martorul dietelor de vacanță – omlete din ouă de țară, scovergi și bame la plită, cu usturoi și oțet. Animalele adunându-se la ușă, cerșind mâncare. Chepengul și pivnița, pepenii verzi cu dopuri rotunde și triunghiulare, sticlele cu suc de roșii, pentru la iarnă, paradoxala ciorbă de zarzavat acrită cu zeamă de varză într-o oală imensă, cu capac – niciodată destulă. Fântâna cu broaște țestoase, nuferi și țipari. Cuibul cu rândunele, înainte să-l părăsească pentru ultima oară. Vinul de casă negru, sec și amar. Gustul merelor verzi nespălate imprimat în papile. Plasa de fluturi. Podul cu zăpușeală, praf, butoaie de plastic, pânze de păianjen și săpun tăiat în cuburi. Poarta pe care ne strecuram amândouă în câmp, la furat de porumb. (Aș fi mers cu ea oriunde, oricând.) Smulgeam cocenii greoi, seaparam mătasea pentru ceai și mușcam din boabele crude, albe, dulci-făinoase, pe rând. Casa Anei Blandiana, albă, cu obloane albastre. Casa memorială Gellu Naum. Valea Hoților. Podul și ecluza de la Falaștoaca, locul nostru aproape secret cu apă adâncă, răcoarea de sub bolta de struguri și bobițele astringente spărgându-se în gură – toamnă pe limbă, cu gust dulce-acrișor. Cratițele aduse de la București, acum ciobite toate. Dulapurile gemând de obiecte fără rost și fără un loc al lor, vaze cu mânere sparte, seturi incomplete de cafea, bibelouri, tot felul de kitchuri primite cadou de-a lungul anilor, căni și tacâmuri desperecheate, fețe de masă pătate.

să se întoarcă seara de la păscut cu ugerul atârnându-i plin de lapte, mânat simbolic cu nuiaua de-un păstor invizibil și mut

să se-nece cu-o gutuie

la mănăstire bat clopotele,

babele din sat își fac premonitoriu cruce.

 

Rochie no name

Sandale Mango

Ochelari de soare no name

Coș de fructe

Green Eyed Kisses,