Anatomy Of A Certain Door

Fiecare iubire poartă cu sine anatomia celui care o trăiește.

Fiecare iubire se sprijină pe un schelet de emoții, de proiecții, de concesii, de încercări, de “împreună”, căci altfel nu e iubire, e aparență.

În stomacul fiecărei iubiri dau din aripi fluturi, prin venele fiecărei iubiri curge “celălalt”, pe pielea fiecarei iubiri sunt impregnate atingeri și aproape toate rădăcinile mărturisirilor de altădată care nu se mai pot desprinde nicicând.
În fiecare din noi zac iubiri triste, bătrâne, senile, trecute, peste care se tot adună iubiri noi, curioase, inconștiente, fragede, insolente și neastâmpărate.

Noi înșine suntem anatomii ale tuturor iubirilor celorlalți. Noi înșine suntem câte puțin din ceilalți. Suntem fragmente ale tuturor celor pe care i-am iubit, pe care am încercat să-i iubim, pe care n-am știut cum să-i iubim, ale căror iubiri au fost prea mult sau prea puțin pentru noi.

Cu toții ne-am primbat prin alții. Obsesiv compulsiv, timid, superficial, profund, cerebral, platonic, cu disperare, trist, organic, degeaba.

De aceea suntem cu toții uși. Ca să ne fie mai simplu să ne plimbăm unii prin alții, fără oprire. Cu tropot, insalubru, cu pași mici, de gheișă, cu bocanci de motociclist, desculți. Câteodată alergăm, pentru că ni se pare că nu mai e suficient timp, alteori nu îndrăznim să deschidem toate ușile și rămânem undeva, așteptând să se întâmple ceva.

Uneori reușim să ne deschidem, să ne marcăm reciproc, să lăsăm urme ale trecerii noastre; o floare între paginile unei cărți, un clopoțel, un ursuleț de pluș, câteva atingeri și cuvinte, foarte multe cuvinte împrăștiate peste tot…
Suntem uși vii, transparente sau opace, vesele sau triste, larg deschise sau ferecate cu zeci de lacăte, din lemn parfumat, de santal, sau grele, din plumb, cu flori de o parte și de alta sau părăsite, scorojite, blocate cine știe de când.

Dar suntem deopotrivă chei.

Ne căutăm neobosit unii pe ceilalți, umblăm fără oprire unii prin alții, alergăm haotic unii în jurul altora și când în sfârșit ne găsim nu știm dacă suntem chei sau uși, devenim fără să vrem chei, uși, apoi facem pe nesimțite schimb de roluri trecând prin stări intermediare, ca apoi să devenim alte uși sau alte chei.

Printre noi există o mulțime de chei care s-au pierdut de ușile cărora le aparțin și atât de multe uși care nu se mai pot deschide niciodată. Și noi tot căutăm…

Sarafan maro, thrifted
Sandale șireturi, no name
Geantă lac, no name
Cămașă snake print, Zara
Colier turquoise, no name
Green Eyed Kisses,