Dragă București,
Ne-am cunoscut acum foarte mult timp, când eu nu eram decât un cocoloș roz, cu ochi migdalați și tu, din ce mi s-a povestit, un oraș rece, tăcut, aproape alb-negru, cu fabrici, uzine, cooperative, oameni incolori, care își începeau freamătul devreme pentru a forma cozi interminabile la pâine, lapte, carne, cu trabante și dacii, cu ceaușești și securiști, cu neîncrederi, decoruri comuniste, rații la orice și informații trunchiate sau lipsă.
Ai fi putut fi oricum altcumva, eu însă nu mi te amintesc decât după ce ochii migdalați au devenit rotunzi și mari, după ce cocoloșul roz a început să prindă contur, să vorbească, să perceapă, să răspundă la numele de Raluca și să refuze cu obstinație să renunțe la posterele cu Michael Jackson care-i umpleau camera.
Mi te aduc aminte cald, ca mâinile bunicului ținându-mă să nu cad, să nu mă pierd, să nu mă lovesc.
Mi te aduc aminte verde, ca primăverile petrecute în grădina din fața blocului în care mă jucam cu păpuși, urmăream ghioceii crescând, sau culegeam melci și râme pe care le analizam îndeaproape.
Mi te aduc aminte învățându-mă, cu vocea lui Nat King Cole, ce înseamnă muzica.
Mi te aduc aminte mirosind a gogoși în fiecare duminică seara, când ieșeam cu mama la plimbare și povesteam, ca două prietene, despre tot.
Mi te aduc aminte toamna, mergând tăcut și melancolic, foșnind în nuanțe de galben și cărămiziu alături de mine spre școală.
Mi te aduc aminte ca pe un necunoscut care, în timp, a aflat totul despre mine.
Mi te aduc aminte ca pe o joacă de dimineața până seara în zăpada afânată, cu căciulă, mănuși și fular de lână, pantalonași colorați, obraji roșii-roșii și tata trăgând, cu mâinile înghețate, săniuța.
Apoi mi te aduc aminte adormindu-mă încet, cu programele de teatru radiofonic și capul în poala bunicii care împletea, cosea, repara până seara târziu, hăinuțele fetiței de lângă ea.
Mi te aduc aminte îndrăgostită pentru prima dată.
Mi te aduc aminte crescând, plângând, schimbându-te odată cu mine.
Mi te aduc aminte pierzând împreună nopți de vară, spunându-mi povești.
Mi te aduc aminte maturizându-mă.
Cel mai mult însă, mi-ar fi plăcut să mi te aduc aminte zâmbind elegant în timp ce te-ai fi pregătit să mergi la bal la Palatul Șuțu, purtând baston, pălărie, monoclu și așteptând un tramvai tras de cai, o trăsură sau chiar urcându-te într-un Panhard decapotabil.
Sarafan turquoise hand made
Bluză transparentă din dantelă crem, George
Sandale crem cu șireturi, Autograph
Geantă roșie de lac, no name
Colier no name.
Green Eyed Kisses,
[instagram-feed